Coaforul in istorie

Coaforul in istorie

Coafura s-a nascut inca din antichitate si a imbracat diverse forme,de la cele mai primitive pana la cele mai sofisticate.

Coafura, ca si concept estetic prinde contur pentru prima data in Egiptul Antic sub forma perucilor ondulate purtate doar la evenimente solemne. Pe vremea romanilor, femeile din inalta societate isi coafau parul cu ondulatoare de par si isi pudrau parul cu pudra aurie pentru ca, inca de atunci, parul blond se bucura de popularitate.

Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, coafurile au evoluat la stadiul de coc, prins cu diverse ace, clame sau carcase de sarma, fie sus, aproape de crestetul capului, fie adunat la spate, pe ceafa.

Interesant de observat este ca, de-a lungul vremurilor, coafura a facut diferenta de clasa sociala si statut.

Anii 20 ai secolului XIX introduce in moda parul scurt, coafat in forma de unde, simbolul femeii independente, libere si active.

La inceputul anilor `40, Christian Dior da tonul coaforului epocii prin genul romantic, al femeii elegante – parul cade pe umeri in bucle moi si lungi.

Din cauza razboiului, coaforul devine pragmatic dar isi revine usor urmand trendul “ casnicelor glamour” – femeile cu o coafura perfecta.

Perioada anilor `70 e marcata de femeia cu talie subtire, coafura voluminoasa si machiaj aprins.

Cultura punck devine si ea o provocare – nimeni nu ramane indiferent la coafurile punck, par vopsit in culori fluorescente, tatuaj pe scalp etc.

Perioada “stilurilor extreme” sau a coaforului anilor `80 este cea in care se confrunta stilul disco cu cel classic, impecabil, in care femeile dobandesc mult mai multa libertate in alegerea tendintelor in moda.